Afișează temele de dinainte pentru 22. mai 2019, schimbă pe ediția curentă

Subiecte de dimineață

Mutations of this issue:
Zoom
Arată text view

Prima

Însemne regale

Expoziţia „Însemnele regalităţii româneşti” a fost deschisă ieri, în cadrul evenimentelor dedicate aniversării a 100 de ani de la vizita familiei regale la Oradea. /P.3 Foto: C.De.

Medaliată la Mondiale, oaspete la ALPHA

Medaliată cu bronz la Mondiale în 2015 cu echipa României, câştigătoare în acest an a Cupei Challange şi viitoare componentă a CSM Bucureşti, interul Gabi Perianu a fost oaspetele Clubului de Handbal ALPHA Oradea. Ea a primit tricoul cu numărul 11 din partea fondatorului ALPHA, antrenorul George Tăutu. Foto: Veronica  Bursaşiu

Intervenţie salvatoare

VAŞCĂU. Momente de panică pe finalul meciului Biharea Vaşcău – Partizanul Sânnicolau Român...

Actualitate

Reţeta: Paste cu carne tocată

Paste cu carne tocată la alegere – un fel delicios şi rapid pentru cină. Iată reţeta simplă:INGREDIENTE: 1 pungă paste fusilli, 250 g carne tocată, 1 lingură ulei, 250 ml suc de roşii, 1 lingură caşcaval, sare.MOD DE PREPARARE: într-o tigaie cu ulei se pune carnea la călit şi se desface cu lingura. Se lasă până ce îşi schimbă complet culoarea şi se prăjeşte, aproximativ 15 minute.Pastele se fierb 10 minute în apă cu sare şi se scurg foarte bine.Într-un vas de cuptor se pun pastele şi carnea, se toarnă sucul de roşii şi se amestecă.Se presară caşcavalul şi se dă la cuptor pentru 30 de minute.   Poftă bună!

De luat acasă

Căţeluşă sensibilă, dezorientată, însă acum multă afecţiune de oferit, caută un cămin cu un stăpân iubitor. Femelă, 3 ani, talie mică, poate fi adoptată de la Adăpostul Grivei Oradea. Programul de adopţie al Adăpostului Grivei este în zilele de luni şi joi, între orele 10.00 – 18.00, la sediul din Oradea, str. Corneliu Baba, nr. 19, tel. 0726/126.891.  FOTO: Adăpost

RO_COTIDIAN

Planetariu mobil la Oradea

Spectacolele sunt dedicate împlinirii a 50 de ani de când astronautul Neil Armstrong a păşit pentru prima dată pe lună.

Centenarul, post festum

Oradea. Cu festivităţile din decembrie trecut, Centenarul s-a cam desăvârşit în agenda politicienilor, de parcă, domniile lor, ar fi aşteptat graţios, să treacă cât mai repede peste graniţa dintre ani 18/19.Ceea ce trebuia să fie o dovadă de înţelepciune şi devotament naţional a fost în multe cazuri un şir de festivităţi minore – „fără număr, fără număr” – pregătite într-un elan pompieristic demn de cocheta noastră clasa politică – mereu surprinsă – ba de ierni venite în decembrie, ba de lilieci şi popândăi care opresc construirea autostrăzilor în zonele declarate cu mulţi ani în urmă, drept rezervaţii naturale.La bilanţ, Ministerul Culturii a fost găsit drept vinovatul de serviciu, iar bietul titular în cauză, anatemizat ca acarul Păun, căci „accidentul era evident şi declarat”. Putem zice, cu mâna pe inimă, că dacă n-ar fi fost Academia Română – cu un program de activităţi ştiinţifice şi evenimente editoriale conceput cu câţiva ani înainte şi urmărit cu asiduitate remarcabilă pas cu pas şi câteva instituţii de presă şi muzee regionale, treceam peste eveniment adormiţi pe aripile unui vântuleţ de primăvară. Am revenit brusc într-o lenevie naţională, atât cultural-economică, cât mai ales socială.Niciunul din cele şapte guverne ale ultimilor cinci ani n-a lăsat cu limbă de moarte un program de ţară pe această temă, care să cuprindă inaugurări de autostrăzi şi căi ferate, care să unească firesc provinciile, ca pe vremea regelui Carol I, nici încercări de a ne face mai prezenţi în lume, ca în strălucitoarea epocă dominată diplomatic de unica Regină Maria, alintându-ne în schimb că la ora de faţă, statistic judecând, suntem a şaptea ţară în context european. Pentru a cita din clasici: „în ce ne priveşte, sărbătoarea a fost un eşec glorios”**.Centenarul trebuia să fie o bornă de aur a luptei pentru unitate naţională românească – şi azi greu încercată – purtată de secole cu credinţă şi încăpăţânare serafică, de un popor sacrificat continuu pe masa tratativelor imperiale.Dar, parcă acuzând mulţumirea de sine a celor adormiţi între timp prin Parlament şi ministere, încă din debutul anului 2019, oraşele transilvane au retrăit istoria naţională şi au sărbătorit pe deplin bucuria de a fi uniţi definitiv într-o ţară adevărată. Urmând aproape geografic itinerariul glorios al batalioanelor române care trecuseră epopeic Carpaţii, ca şi cum hărţile de campanie ale generalilor Mărdărescu, Olteanu, Prezan şi Moşoiu ar fi fost scoase din muzee şi aşezate pe mesele primarilor ardeleni – indiferent de culoarea lor politică ! – s-au notat cu majuscule zilele de prag istoric.Această renaştere de sărbătoare a sufletului românesc a fost pe cât de surprinzătoare, pe atât de temeinică.Ea a început la fostele puncte de graniţă, mai jos de Braşov, Făgăraş şi Sibiu şi au urcat spre graniţa de apus, încheindu-se spectaculos – după părerea unanimă – la Oradea, în 20 aprilie, când trei sfinţi ai istoriei naţionale – episcopii Roman Ciorogariu, Radu Demetriu şi neînfricatul Iuliu Maniu au pogorât cu picioarele pe pământ în Piaţa Unirii. Din entuziasmul şi pioşenia orădenilor, martori la minune, s-a văzut cât de necesară era această reîntoarcere.Ar fi de învăţat câte ceva din povestea asta!…La o întâlnire cu dascălii şi preoţii din Ardeal, între cele două războaie, marele profesor al naţiunii – Nicolae Iorga amintea că iubirea de ţară începe cu legământul definitiv faţă de locul în care ne naştem.Cătunul, satul, oraşul şi ţara, ne vor urmări mai mult decât în acte, în suflete. Vom visa oriunde ne-ar arunca destinul, numai în graiul părinţilor noştri.În spiritul sacru al acestui adevăr incontestabil, cu ani în urmă, împreună cu câţiva istorici de seamă – Liviu Borcea, Aurel Chiriac, Gabriel Moisa , Augustin Ţărău – am început alcătuirea unei monografii a judeţului Bihor pornind de la temelie, de la cronica localităţilor.Mergând însă prin sate, prin şcoli şi biserici am constatat că multe momente cruciale din cronica locurilor nu se mai cunosc. Atunci, am hotărât împreună cu Inspectoratul şcolar să alcătuim pentru fiecare comună o scurtă istorie pe care să o înregistrăm pe CD-uri ca să fie predată într-o oră de dirigenţie dedicată special.Iniţiativa a fost deosebit de bine primită şi recomandată cu căldură şi celorlalte judeţe, în multe locuri realizându-se cu succes. Dar de atunci, tulburatul sfert de secol care a trecut peste noi ne-a adus surprize uluitoare. Plecarea părinţilor în străinătate, scăderea continuă a numărului de elevi, au dus pur şi simplu la desfiinţarea unor şcoli – şi uneori tragic – până la ştergerea de pe harta judeţului a unor sate. Legătura ombilicală dintre generaţii s-a rupt ucigător.Nu pot uita că, într-o altă lansare, a altei cărţi, despre monumentele dedicate eroilor bihoreni care şi-au dat viaţa în cele două războaie mondiale (volum impunător apărut în Editura Arca, realizat împreună cu „Vatra Românească” şi „Asociaţia cultural patriotică „Mihai Viteazul”) câţiva elevi de la Liceul „Onisifor Ghibu” din Oradea erau copleşiţi de faptul că numele bunicilor lor (!) erau scrise cu litere de aur pe două dintre plăcile de marmură ale monumentelor din satele natale ale părinţilor lor (!), părinţi deveniţi între timp orădeni cu acte în regulă. Am avut curiozitatea să-l întreb pe unul dintre părinţii prezenţi la eveniment de ce nu le-a amintit măcar o dată copiilor că bunicii lor erau nişte adevăraţi eroi. Răspunsul a fost năucitor: „Cine se mai uită la aşa ceva, astăzi?” Încrâncenaţi, din nou, cu sprijinul aceloraşi istorici şi instituţii amintite mai sus, am trimis încă o propunere de refacere a legăturilor dintre generaţii: „monumentele istorice din sate şi oraşe să fie îngrijite de elevii din şcolile locale”. Neaşteptat de repede ni s-a răspuns „telefonic” că programul şcolar al elevilor ar fi supraîncărcat cu aceste „activităţi extraşcolare”… N.B. Era vorba de refacerea unui rond cu flori şi organizarea unei mici festivităţi anuale în faţa monumentelor, de ziua eroilor stabilită în calendarul sărbătorilor naţionale.Şi-atunci ne mirăm că între generaţii cresc bozii şi mărăcini de uitare? Că ceaţa timpului ne învăluie minţile şi adesea ne separă odios? Nici limba nu ne mai uneşte cu adevărat, pentru că o stâlcim cu o nesimţire patologică şi – în lipsa metaforelor şi înţelepciunii – am ajuns să ne emoţionăm în faţa porcăielilor şi disputelor politice spectaculos exprimate.Cred că e timpul să ieşim din această văgăună naţională şi să gândim la ce ne mai leagă. Pentru că atâta timp cât mai putem gândi, cauza noastră nu e pierdută. Mircea Bradu

Sport

Am obţinut o victorie meritată, după un meci de mare intensitate.

FOTBAL – LIGA 1

Rezultate înregistrate în etapa a 10-a din play off, respectiv în etapa a 11-a din play out:

24

mai este data meciului trei dintre CSM Digi şi Steaua, contând pentru finala Superligii...

RO_ECONOMIC

RO_POLITIC

Emilian Pavel: „Relaţiile cu Rusia trebuie normalizate”

Candidat pentru un nou mandat la Bruxelles, orădeanul Pavel observă cum, spre deosebire de România, în unele state occidentale se intensifică schimburile comerciale cu Rusia, în ciuda sancţiunilor. Pentru viitorul mandat, Pavel îşi propune instituirea unui salariu minim la nivel european. Eurodeputatul indică faptul că, refuzuri precum cel al Olandei privind intrarea României în Schengen are, de fapt, la bază o motivaţie economică.

Magazin

Diana

Pasiunile ei sunt moda, muzica şi călătoriile.

Johansson s-a logodit

LOS ANGELES. Actriţa americană Scarlett Johansson şi actorul şi scenaristul american Colin Jost s-au...

Ora mesei

O barză îşi hrăneşte puii într-un parc din Linkenheim, Germania.  FOTO: EPA

Ca să vă bucurați de întregul articol, vă rugăm să vă logați.

Please enter the code

The code is not valid, has been used already or has expired
Trimitere e-mail